339
I
cietatea femeilor tinere, nu mai dansa la baluri. La Peters-Ş
burg insă, parcă lepăda din spate zece ani.
Avea la Petersburg sentimentul de care-i vorbise cu o
zi inainte prinţul Piotr Oblonski, in virstă de şaizeci de
ani, de-abia intors din străinătate :
— Noi cei de aici nu ştim să trăim, spunea Piotr
Oblonski. Astă-vară am fost la Baden şi, crede-ma, m-am
simţit intr-adevăx tinăr de tot. Vedeam cite o femeie tine
rică şi indată aveam nişte ginduri... Mineam, beam puţin —;
şi mă simţeam puternic, vioi. Mă intorc in Rusia. Trebuia
să mă duc la nevastă-mea şi pe urmă la ţară. Ei bine, n-ai
să mă crezi, după două săptămini m-am pus la halat şi
nu mai veneam imbrăcat la masă. Unde să te mai gindeşti
la femei tinere ? ! Imbătrinisem cu totul. Nu-mi mai răminea
decit să mă gindesc la mintuirea sufletului. Am plecat
la Paris şi iarăşi m-am indreptat.
Stepan Arkadici simţea exact aceeaşi deosebire ca* şi
Piotr Oblonski : la Moscova se delăsa aşa de tare, că —
dacă ar fi stat acolo mai multă vreme, n-ar fi ajuns, nici
mai mult, nici mai puţin, decit să se gindească la mintuirea
sufletului.' La Petersburg insă, el se simţea din nou bărbat
in toată puterea.
intre prinţesa Betsy Tverskaia şi Stepan Arkadici se
stabiliseră de mult nişte relaţii ciudate. Oblonski ii făcea
totdeauna curte in glumă şi-i spunea, tot in glumă, lucrurile
cele mai piperate, ştiind că nimic nu putea să-i placă
mai mult. A doua zi după convorbirea cu Alexei Alexandro
viei, Stepan Arkadici se duse \a Betsy. Se simţea aşa
de tinăr şi merse atit de departe cu glumele sale, ineit nu
mai ştia cum să dea inapoi, căci, din nenorocire, prinţesa
nu numai că nu-i plăcea, ci chiar il dezgusta. Iar intre
dinşii se stabilise acest ton uşuratic tocmai fiindcă el ii
plăcea prinţesei. De aceea, Oblonski se bucură foarte mult
de sosirea prinţesei Meahkaia, care le tulbură intimitatea.
— Ah, eşti şi dumneata aici! exclamă prinţesa, văzindu-
1. Ce mai face biata dumitale soră ? Nu te uita la mine
aşa, adăugă ea. De cind a tăbărit toată lumea asupra ei, şi
mai cu seamă acelea care sint de o sută de mii de ori mai
rele decit dinsa, eu sint de părere că a făcut foarte bine.
Nu pot să-i iert lui Vronski faptul că nu mi-a dat de ştire
că a sosit Anna la Petersburg. M-aş fi dus la ea şi aş fj
140
lnsoţit-o pretutindeni. Te rog s-o incredinţezi de iubirea
mea. Dar ia spune-mi, ce mai face ?
— intr-adevăr, Anna se află intr-o situaţie grea, ea...
incepu Stepan Arkadici să povestească plin de candoare,
luind in serios cuvintele prinţesei Meahkaia : ≪Spune-mi,
ce mai face ?≫
Dar prinţesa il intrerupse numaidecit, cum ii era obiceiul,
şi incepu să povestească ea :
—A făcut ceea ce fac toate femeile, afară de mine,
dar pe ascuns. Ea insă n-a vrut să inşele pe nimeni,
şi
foarte bine a făcut. A făcut incă şi mai bine, părăsind
pe
smintitul dumitale de cumnat. Te rog să mă ierţi.
-Toată
lumea il socotea pe Alexei Alexandrovici grozav de
deş
tept. Numai eu susţineam că e prost. Acum insă, de
cind
are legături atit de strinse cu Lidia Ivanovna şi cu
Landau,
toţi spun că-i ţicnit. Aş fi bucuroasă să nu fiu
de
părerea tuturor, dar de data asta nu pot.
—A propos, te rog, n-ai putea să-mi explici ce ineeamnă
asta ? intrebă Stepan Arkadici. Ieri am fost
la
dinsul in chestiunea surorii mele şi i-am cerut un
răspuns
hotăritor. Karenin nu mi-a dat răspunsul. Mi-a spus
numai
că are să se mai gindească. Iar azi-dimineaţă, in loc
de
răspuns, am primit o invitaţie pentru diseară la
contesa
Lidia Ivanovna.
—Aşa, aşa ! zise voioasă prinţesa Meahkaia. Au să
ceară părerea lui Landau.
—Lui Landau ? De ce ? Cine-i acest Landau ?
—Cum ? Nu cunoşti pe Jules Landau, le fameux Jules
Dostları ilə paylaş: |