Ioan PÂnzaru

Calitatea ca excelenţă, grad superior, statut înalt. Idealul Renaşterii este realizat în Collège de France, instituţie academică de prestigiu întemeiată de Francisc I şi care există şi azi, dar care nu eliberează diplome pentru a nu fi legată de interese oportuniste. Universitatea ca tip de organizaţie are o veche tradiţie de excelenţă. Facultatea de teologie din Paris era consultată pe timpuri pentru a se stabili dogma ce urma să fie adoptată de întreaga societate franceză. Facultăţile de medicină se pronunţă asupra eficacităţii unor medicamente, cele de stomatologie asupra valorii pastelor de dinţi. Aici se adaugă şi valoarea de autenticitate, deoarece este nevoie ca acela care pretinde la un statut înalt să şi justifice pretenţia, nu la modul „a avea”, prin posesia unor bunuri, ci la modul „a fi”, încarnînd în sine idealurile despre care e vorba. Universitatea este obligată să adune printre membrii săi cît mai multe valori autentice, să-i demaşte pe şarlatani şi pe iluminaţi, sub pedeapsa de a decepţiona aşteptările societăţii.

Dezavantajul acestei viziuni este că, la fel ca pistolarii celebri din Far West care erau mereu provocaţi să dea măsura valorii lor, universităţile vor fi prinse uneori în capcana pretenţiei unui statut superior fără a-l putea demonstra întotdeauna. Cu excepţia acelor cîtorva universităţi americane a căror politică este de a se afla cu orice preţ pe creasta valului ştiinţific, toate celelalte navighează cu lestul unor drepturi profesionale dobîndite şi care trebuie salvgardate, avînd la bord sindicate profesionale şi o legislaţie puţin concurenţială. De aici o anumită pierdere de imagine pe planul excelenţei, care nu ar fi inevitabilă în cazul unei atitudini mai suple. Asigurarea calităţii se preocupă mai degrabă de acceptabilitate la nivelul sistemului, şi în acest sens dă loc la reglementări legale, care nu şi-ar avea rostul la nivelul unor recorduri absolute şi unor statute excepţionale. Multe universităţi, împreună cu studenţii lor, pun în centrul preocupărilor eliberarea unei diplome, şi nu realizarea unor descoperiri epocale.