Ioan PÂnzaru

5. Abordarea sistemică a managementului. Într-o viziune sistemică, formarea studenţilor se inserează în dinamica societăţii, în evoluţia universităţii, în dezvoltarea personalului. Obiectivele definite sistemic permit o astfel de organizare, încît misiunile principale să fie îndeplinite în mod mai eficient. De exemplu stabilirea priorităţilor este o problemă dificilă în absenţa unei viziuni sistemice, reducîndu-se la o confruntare între influenţele diferitelor grupuri de presiune. Înţelegerea interdependenţelor este mai uşoară, interesele antagoniste pot fi armonizate mai uşor. Creşterea salariilor peste un anumit prag înseamnă scăderea investiţiilor, care la rîndul ei poate da naştere la disfuncţii prin sporirea costurilor, lipsa spaţiilor, a cărţilor, computerelor, consumabilelor etc. Investiţia într-o facilitate sportivă, de pildă, se justifică doar după ce serviciile sociale oferite studenţilor au dat un grad înalt de satisfacţie. Rolurile principalilor actori din organizaţie pot fi definite pornind de la eficienţa lor, şi mai puţin de la considerente personale de prestigiu şi statut. Definirea proceselor în corelare sistemică poate sugera căi noi de ameliorare, care nu erau evidente înainte.

Avantajele sperate constau într-o integrare superioară, în posibilitatea de a identifica procesele cruciale şi de a mobiliza asupra lor resursele necesare. O organizaţie condusă după o viziune sistemică este mai previzibilă şi are o imagine mai bună în faţa partenerilor, al căror rol va fi recunoscut la justa valoare.