Anna karenina

339

I

cietatea femeilor tinere, nu mai dansa la baluri. La Peters-Ş

burg insă, parcă lepăda din spate zece ani.

Avea la Petersburg sentimentul de care-i vorbise cu o

zi inainte prinţul Piotr Oblonski, in virstă de şaizeci de

ani, de-abia intors din străinătate :

— Noi cei de aici nu ştim să trăim, spunea Piotr

Oblonski. Astă-vară am fost la Baden şi, crede-ma, m-am

simţit intr-adevăx tinăr de tot. Vedeam cite o femeie tine

rică şi indată aveam nişte ginduri... Mineam, beam puţin —;

şi mă simţeam puternic, vioi. Mă intorc in Rusia. Trebuia

să mă duc la nevastă-mea şi pe urmă la ţară. Ei bine, n-ai

să mă crezi, după două săptămini m-am pus la halat şi

nu mai veneam imbrăcat la masă. Unde să te mai gindeşti

la femei tinere ? ! Imbătrinisem cu totul. Nu-mi mai răminea

decit să mă gindesc la mintuirea sufletului. Am plecat

la Paris şi iarăşi m-am indreptat.

Stepan Arkadici simţea exact aceeaşi deosebire ca* şi

Piotr Oblonski : la Moscova se delăsa aşa de tare, că —

dacă ar fi stat acolo mai multă vreme, n-ar fi ajuns, nici

mai mult, nici mai puţin, decit să se gindească la mintuirea

sufletului.' La Petersburg insă, el se simţea din nou bărbat

in toată puterea.

intre prinţesa Betsy Tverskaia şi Stepan Arkadici se

stabiliseră de mult nişte relaţii ciudate. Oblonski ii făcea

totdeauna curte in glumă şi-i spunea, tot in glumă, lucrurile

cele mai piperate, ştiind că nimic nu putea să-i placă

mai mult. A doua zi după convorbirea cu Alexei Alexandro

viei, Stepan Arkadici se duse \a Betsy. Se simţea aşa

de tinăr şi merse atit de departe cu glumele sale, ineit nu

mai ştia cum să dea inapoi, căci, din nenorocire, prinţesa

nu numai că nu-i plăcea, ci chiar il dezgusta. Iar intre

dinşii se stabilise acest ton uşuratic tocmai fiindcă el ii

plăcea prinţesei. De aceea, Oblonski se bucură foarte mult

de sosirea prinţesei Meahkaia, care le tulbură intimitatea.

— Ah, eşti şi dumneata aici! exclamă prinţesa, văzindu-

1. Ce mai face biata dumitale soră ? Nu te uita la mine

aşa, adăugă ea. De cind a tăbărit toată lumea asupra ei, şi

mai cu seamă acelea care sint de o sută de mii de ori mai

rele decit dinsa, eu sint de părere că a făcut foarte bine.

Nu pot să-i iert lui Vronski faptul că nu mi-a dat de ştire

că a sosit Anna la Petersburg. M-aş fi dus la ea şi aş fj

140

lnsoţit-o pretutindeni. Te rog s-o incredinţezi de iubirea

mea. Dar ia spune-mi, ce mai face ?

— intr-adevăr, Anna se află intr-o situaţie grea, ea...

incepu Stepan Arkadici să povestească plin de candoare,

luind in serios cuvintele prinţesei Meahkaia : ≪Spune-mi,

ce mai face ?≫

Dar prinţesa il intrerupse numaidecit, cum ii era obiceiul,

şi incepu să povestească ea :

—A făcut ceea ce fac toate femeile, afară de mine,

dar pe ascuns. Ea insă n-a vrut să inşele pe nimeni,

şi

foarte bine a făcut. A făcut incă şi mai bine, părăsind

pe

smintitul dumitale de cumnat. Te rog să mă ierţi.

-Toată

lumea il socotea pe Alexei Alexandrovici grozav de

deş

tept. Numai eu susţineam că e prost. Acum insă, de

cind

are legături atit de strinse cu Lidia Ivanovna şi cu

Landau,

toţi spun că-i ţicnit. Aş fi bucuroasă să nu fiu

de

părerea tuturor, dar de data asta nu pot.

—A propos, te rog, n-ai putea să-mi explici ce ineeamnă

asta ? intrebă Stepan Arkadici. Ieri am fost

la

dinsul in chestiunea surorii mele şi i-am cerut un

răspuns

hotăritor. Karenin nu mi-a dat răspunsul. Mi-a spus

numai

că are să se mai gindească. Iar azi-dimineaţă, in loc

de

răspuns, am primit o invitaţie pentru diseară la

contesa

Lidia Ivanovna.

—Aşa, aşa ! zise voioasă prinţesa Meahkaia. Au să

ceară părerea lui Landau.

—Lui Landau ? De ce ? Cine-i acest Landau ?

—Cum ? Nu cunoşti pe Jules Landau, le fameux Jules