Africa – cu dedicatie pentru Doru!!!

Pestera Cartianu
Monsher vazu o stanca[ca,ca], o stanca[ca,ca], o stanca[ca,ca]
Si dedesubt de stanca[ca,ca] o mare pestera
Monsher in ea intra [tra,tra] intra [tra,tra] intra [tra,tra]
Grabit si fara frica[ca,ca]
Si colo-n fund de pestera, de pestera, de pestera
Vazu ceva ca misca[ca,ca]
Si-atunci ceru lumina, lumina!
Ce-o fi ce-o fi?
O fi liliacul bata-l vina?
Nu, ca nu-i place lumina!
O fi ursul bata-l sfantul?
Nu, ca nu rodea pamantul!
Pai foaie verde de trifoi
Eu va zic sa stiti si voi
Era apa Scorota
Ce intra-n Clopotnita!

PLECAI LUNI CU COASA-N VALE
Plecai luni cu coasa-n vale

Fluierínd a dor si jale

Pe poteca de la moará } bis

Má-ntílnii c-o Márioará

Márioara-i ca o floare

Poartá-n pár sclipiri de soare

Pe altitá si pe ie } bis

Flori albastre din címpie

Ochi frumosi ca mura neagrá

Fata-mi cade-ndatá dragá

Ea ími spune “spor la coasá” } bis

Eu íi zic “sá-mi fii mireasá”

Apa morii cíntá-n undá

Mierla cíntá sá le-ajungá

Iar páianjenii din fire } bis

Tes poveste de iubire

Trei albine cálátoare

Au zburat din floare-n floare

Sá vesteascá-n toatá tara

“Se máritá Márioara!”

Colo-n vale, unde-i moara,

Se máritá Márioara.

PRIMA POEZIE
Vorbesc unii cu nepásare, de dragoste si poezii

Spun cá astea ar fi simple copilárii

Si le privesc cu mirare.

Iubite, íti cer iertare, dar nu ai dreptate, sá stii.

Cá nu e om sá nu fii scris o poezie

Mácar o data, doar o data-n viata lui

Cínd a iubit, a luat un petic de hírtie

Si-a asternut pe el tot focul dorului.

Si nu e om sá nu-si fii spus ín gínd vreodatá:

“Azi voi gási o rimá nouá-n al meu dor!”

Apoi cu mina tremurínd, emotionatá,

A scris la fel c-atítia altii: TE ADOR!

Stá poezia uitatá, ascunsá íntr-un scrin

Píná íntr-o zi o gásesti

E íngálbenitá hírtia si-i ruptá putin

Si-nduiosat o citesti.

Si surízínd íti stergi o lacrimá tírzie

Ímpáturesti la loc hírtia si íti spui:

“Cá nu e om sá nu fii scris o poezie

Mácar o data, doar o data-n viata lui!”